Între

cozonac (eu asta am mâncat când a nins, aveau la Lingurițe Dulci și mi-a plăcut), mucenici (dada, au deja la Ana Pan) și dosarele Epstein, ne mai uităm și spre viitor. Cu tot gloomul care încape, nu sunt doar eu. 85 seconds (link cadou). Am putea începe cu măsurători mai bune ale impactului, oficiale, dincolo de rapoartele pe care vi le mai las eu aici, dar o imagine mai clară ar însemna o responsabilitate mai mare față de acțiune (like, you knew). Cineva trebuie să facă și dreptate.

Ce ar mai putea merge bine? Electrificarea, dar sunt multe nuanțe, iar pentru transport explicate aici. Ar mai fi de adăugat lipsa unei infrastructuri pe care să te poți baza, cu mașina în mijlocul drumului nu vrea să rămână nimeni. Stadiul din 2025 nu s-a schimbat, banii au fost, se duc.

Cu ce ne mai adaptăm? De obicei cu o strategie într-un sertar, de data asta nici ea. Și când se taie posturi din administrație, unde nu sunt (la climă), nu vor rămâne. Priorități, eficientizare, știți ce zic. Mai las aici cât ne costă, doar că nota de plată va fi în alt ciclu electoral și va fi de la Dumnezeu. Cele 10 porunci climatice, anyone?! Una ar putea fi să nu mai facem reclamă produselor dăunătoare. S-a întâmplat la tutun și s-a murit mai puțin. Amsterdam face o încercare cu combustibilii fosili și carnea.

Avem nevoie de lucrurile mici care să ne țină aproape unii de alții și de natură. Grădinile comunitare sunt parte din soluție.

Ultimul weekend al lui Matisse la MNAR. Expoziția asta nu este atât de rea pe cât auzisem, dar este, la scară micro, imaginea lui “atât s-a putut”. Ceva nou la MARE, tot via Paris și via Timișoara - Ștefan Bartalan cu sisteme, oameni și tehnologie. Încă puțin cu Lumini și Umbre la Muzeul Cotroceni.

O veste bună în materie de cinea, avem acum și Apollo Cinema, avem și o frumusețe de comedie de Ioana Mischie, Catane. Și nu doar în București, ci în toată țara, inclusiv la Sighet, Reghin și Onești. Plus teatru, Grivița 53, nou și vechi și frumos.

Avem și dans, la Expirat, Feed the Frame. Și SpokenWords la Control.

Puteți să ieși să numărați păsări sau, din contră, dacă nu vă mobilizați să ieșiți din casă sau sunteți departe, avem și muzeu online. Hrana care leagă la MTR și Muzeul Virtual al Artei sub Comunism.

Mâncăm crochete de caș de la Bucătăria Localfood și în rest din dulap ca de #shelfruary despre care scriu mai jos.

Târguielile de primăvară au început și ele devreme, la Mezanin și Dichisar.

O săptămână înainte,

Se petrece și marțea, la J’ai. Jazz oriental înainte, orașul acesta are nevoie de mai mult jazz în club.

Cinema Ritrovato cu tot cu Visconti și Pasolini.

La Replik este mereu plin, dar îi mai urmărim în speranța că mai prindem un loc cândva.

Un film despre lupta pentru natură peste Dunăre, vineri la Institutul Goethe.

VD cu bagaj emoțional weekendul viitor la Scena9.

Lăsăm loc și pentru dialoguri despre oameni și oraș la NOD pe 17 februarie.

Imediat vin și mărțișoarele, dar pot fi la fel de bine experiențe, iar Economie Rurală pune Vâlcea pe harta experiențelor gastronomice la început de primăvară.

Nu închidem fără o mică acțiune după ce am încheiat cu veganuary și dry January.

Și vă propun #shelfruary sau cum gătim cu ce avem prin dulap, cămară (cine are?!), frigider și congelator.

De ce în februarie? Sărbătorile și mesele festive s-au cam terminat. Producția locală e mai slabă, nu dăm abundența din piață pe mâncare conservată (ceea ce ar fi păcat).

De ce să ne uităm prin dulapuri? Sunt puține persoanele care au o evidență strictă și mănâncă pe principii FIFO. Noi, ceilalți, vom descoperi comori uitate sau cărora nu le-a venit rândul fără efort. Congelatorul, mai ales, tinde să devină o gaură neagră.

Eu aduc mâncare din călătorii și am tendința să fac colecții impresionante de borcane cu “diverse”. Pentru că gândesc freestyle, am și o gamă variată de produse de bază pe care să mă pot baza, dar se întâmplă să nu le vină rândul (mănânc mai puțin orez de cât cred, mămăligă nu am mai făcut de mult, etc.)

Obiectivul lunii: să gătesc cu cât mai multe dintre produsele pe care le am în casă deja. Cu puțină preocupare pentru subiect, toți putem face asta. Și vom fi mai bine ca impact de mediu și ca buget. Bonus: o ușurare că s-a mai făcut niște spațiu în viața mea, pentru un borcan nou sau pentru niciunul, am făcut curat fără să îmi propun să fac curat.

Câteva exemple din ce gătesc zilele acestea:

• paste tip puttanesca cu o conservă de sardine adusă din Portugalia, ocazie cu care termin și cutia de spaghetti

• găluște de spanac - knodel (aduse din călătorie ) cu piure de dovleac (unul pe care îl uitasem complet într-un colț de câteva luni)

• toate legumele ofilite într-o supă cremă, cum se face, servită cu chips de păstârnac și niște cânepă

• o ceapă roșie în borcan la murat

• curmale deja prea tari să fie consumate simple le transform în energy balls cu tahini de la Magazin Zero Waste București. Mai “consum” pentru decor: ciocolată, fulgi de migdale, flori uscate comestibile.

La ce găsiți conservat adăugați și niște frunze verzi, proaspete, de sezon, găsiți și extra coș la Ferma Bio&co. Iar Sol și Suflet testează livrarea în toată țara (lucru la care las o notă - apreciez munca lor și știu că au nevoie de scară ca să poată merge mai departe. m-aș bucura să reușească să o obțină în cele din urmă din regiune, ca să nu trimită trei frunze ecologice pe curier până la Baia Mare).